Setting
Surah Saba [Saba] in Romanian
ٱلْحَمْدُ لِلَّهِ ٱلَّذِى لَهُۥ مَا فِى ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَمَا فِى ٱلْأَرْضِ وَلَهُ ٱلْحَمْدُ فِى ٱلْءَاخِرَةِ ۚ وَهُوَ ٱلْحَكِيمُ ٱلْخَبِيرُ ﴿١﴾
Laudă lui Dumnezeu, Cel ce stăpâneşte cele din ceruri, precum şi de pe pământ! Laudă Lui în Viaţa de Apoi! El este Înţeleptul, Cunoscătorul.
يَعْلَمُ مَا يَلِجُ فِى ٱلْأَرْضِ وَمَا يَخْرُجُ مِنْهَا وَمَا يَنزِلُ مِنَ ٱلسَّمَآءِ وَمَا يَعْرُجُ فِيهَا ۚ وَهُوَ ٱلرَّحِيمُ ٱلْغَفُورُ ﴿٢﴾
El cunoaşte ceea ce intră în pământ şi ceea ce iese din el, ceea ce se pogoară din cer şi ceea ce se înalţă la el. El este Milostivul, Iertătorul.
وَقَالَ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لَا تَأْتِينَا ٱلسَّاعَةُ ۖ قُلْ بَلَىٰ وَرَبِّى لَتَأْتِيَنَّكُمْ عَٰلِمِ ٱلْغَيْبِ ۖ لَا يَعْزُبُ عَنْهُ مِثْقَالُ ذَرَّةٍۢ فِى ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَلَا فِى ٱلْأَرْضِ وَلَآ أَصْغَرُ مِن ذَٰلِكَ وَلَآ أَكْبَرُ إِلَّا فِى كِتَٰبٍۢ مُّبِينٍۢ ﴿٣﴾
Cei care tăgăduiesc spun: “Nu ne va veni Ceasul.” Spune: “Ba nu, pe Domnul meu, Ceasul vă va veni curând!” El cunoaşte Taina şi nici măcar un fir de praf nu-i scapă, fie din ceruri, fie de pe pământ. Nimic nu este nici prea mic şi nici prea mare ca să nu fie scris în Cartea cea desluşită
لِّيَجْزِىَ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّٰلِحَٰتِ ۚ أُو۟لَٰٓئِكَ لَهُم مَّغْفِرَةٌۭ وَرِزْقٌۭ كَرِيمٌۭ ﴿٤﴾
încât cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor fi răsplătiţi. Aceştia vor afla iertare şi înzestrare îmbelşugată.
وَٱلَّذِينَ سَعَوْ فِىٓ ءَايَٰتِنَا مُعَٰجِزِينَ أُو۟لَٰٓئِكَ لَهُمْ عَذَابٌۭ مِّن رِّجْزٍ أَلِيمٌۭ ﴿٥﴾
Cei care trudesc să slăbească semnele Noastre, aceia vor avea parte de osândă de chin dureros!
وَيَرَى ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْعِلْمَ ٱلَّذِىٓ أُنزِلَ إِلَيْكَ مِن رَّبِّكَ هُوَ ٱلْحَقَّ وَيَهْدِىٓ إِلَىٰ صِرَٰطِ ٱلْعَزِيزِ ٱلْحَمِيدِ ﴿٦﴾
Cei cărora le-a fost dată ştiinţa văd că ceea ce a fost pogorât asupra ta de la Domnul tău este Adevărul ce călăuzeşte pe calea Puternicului, Lăudatului.
وَقَالَ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ هَلْ نَدُلُّكُمْ عَلَىٰ رَجُلٍۢ يُنَبِّئُكُمْ إِذَا مُزِّقْتُمْ كُلَّ مُمَزَّقٍ إِنَّكُمْ لَفِى خَلْقٍۢ جَدِيدٍ ﴿٧﴾
Cei care tăgăduiesc spun: “Să vă arătăm un bărbat care vă dă de ştire că după ce veţi fi făcuţi fărâme, veţi avea iarăşi o nouă făptură?
أَفْتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبًا أَم بِهِۦ جِنَّةٌۢ ۗ بَلِ ٱلَّذِينَ لَا يُؤْمِنُونَ بِٱلْءَاخِرَةِ فِى ٱلْعَذَابِ وَٱلضَّلَٰلِ ٱلْبَعِيدِ ﴿٨﴾
Oare a născocit o minciună despre Dumnezeu, ori a intrat vreun ginn în el?” Ba nu!... Cei care nu cred în Viaţa de Apoi, vor avea osânda şi rătăcirea cea adâncă.
أَفَلَمْ يَرَوْا۟ إِلَىٰ مَا بَيْنَ أَيْدِيهِمْ وَمَا خَلْفَهُم مِّنَ ٱلسَّمَآءِ وَٱلْأَرْضِ ۚ إِن نَّشَأْ نَخْسِفْ بِهِمُ ٱلْأَرْضَ أَوْ نُسْقِطْ عَلَيْهِمْ كِسَفًۭا مِّنَ ٱلسَّمَآءِ ۚ إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَءَايَةًۭ لِّكُلِّ عَبْدٍۢ مُّنِيبٍۢ ﴿٩﴾
Ei nu văd oare ceea ce este înaintea lor şi ceea ce este înapoia lor, din cer şi de pe pământ? Dacă am voi, i-am scufunda în pământ ori am prăvăli asupra lor o bucată de cer. Întru aceasta este un semn pentru robul care se căieşte.
۞ وَلَقَدْ ءَاتَيْنَا دَاوُۥدَ مِنَّا فَضْلًۭا ۖ يَٰجِبَالُ أَوِّبِى مَعَهُۥ وَٱلطَّيْرَ ۖ وَأَلَنَّا لَهُ ٱلْحَدِيدَ ﴿١٠﴾
I-am dăruit lui David un har de la Noi. “O, voi munţi şi voi păsări, ţineţi-i isonul!” Noi i-am înmuiat lui fierul:
أَنِ ٱعْمَلْ سَٰبِغَٰتٍۢ وَقَدِّرْ فِى ٱلسَّرْدِ ۖ وَٱعْمَلُوا۟ صَٰلِحًا ۖ إِنِّى بِمَا تَعْمَلُونَ بَصِيرٌۭ ﴿١١﴾
“Fă din el platoşe şi cumpăneşte la înzăuare!” Faceţi lucrătură bună! Eu sunt Văzător a ceea ce faceţi.
وَلِسُلَيْمَٰنَ ٱلرِّيحَ غُدُوُّهَا شَهْرٌۭ وَرَوَاحُهَا شَهْرٌۭ ۖ وَأَسَلْنَا لَهُۥ عَيْنَ ٱلْقِطْرِ ۖ وَمِنَ ٱلْجِنِّ مَن يَعْمَلُ بَيْنَ يَدَيْهِ بِإِذْنِ رَبِّهِۦ ۖ وَمَن يَزِغْ مِنْهُمْ عَنْ أَمْرِنَا نُذِقْهُ مِنْ عَذَابِ ٱلسَّعِيرِ ﴿١٢﴾
Noi lui Solomon i-am supus vântul: cel de dimineaţă sufla o lună, iar cel de seară sufla o lună. Noi am făcut să curgă pentru el izvorul de bronz. Unii ginni trudeau pentru el cu îngăduinţa Domnului său. Pe cei care s-au abătut de la porunca Noastră, îi vom face să guste osânda Iadului.
يَعْمَلُونَ لَهُۥ مَا يَشَآءُ مِن مَّحَٰرِيبَ وَتَمَٰثِيلَ وَجِفَانٍۢ كَٱلْجَوَابِ وَقُدُورٍۢ رَّاسِيَٰتٍ ۚ ٱعْمَلُوٓا۟ ءَالَ دَاوُۥدَ شُكْرًۭا ۚ وَقَلِيلٌۭ مِّنْ عِبَادِىَ ٱلشَّكُورُ ﴿١٣﴾
Ei făceau pentru el ceea ce voia: locuri de închinăciune, statui, talere cât havuzurile şi cazane neclintite. “O, casă a lui David! Daţi mulţumire, căci puţini dintre robii Mei sunt mulţumitori.”
فَلَمَّا قَضَيْنَا عَلَيْهِ ٱلْمَوْتَ مَا دَلَّهُمْ عَلَىٰ مَوْتِهِۦٓ إِلَّا دَآبَّةُ ٱلْأَرْضِ تَأْكُلُ مِنسَأَتَهُۥ ۖ فَلَمَّا خَرَّ تَبَيَّنَتِ ٱلْجِنُّ أَن لَّوْ كَانُوا۟ يَعْلَمُونَ ٱلْغَيْبَ مَا لَبِثُوا۟ فِى ٱلْعَذَابِ ٱلْمُهِينِ ﴿١٤﴾
Când Noi i-am hotărât moartea, nimic nu ar fi arătat moartea sa dacă fiara pământului nu i-ar fi ros toiagul încât s-a prăbuşit, iar ginni au priceput că, dacă ar fi cunoscut taina, n-ar mai fi stat sub osânda cea umilitoare.
لَقَدْ كَانَ لِسَبَإٍۢ فِى مَسْكَنِهِمْ ءَايَةٌۭ ۖ جَنَّتَانِ عَن يَمِينٍۢ وَشِمَالٍۢ ۖ كُلُوا۟ مِن رِّزْقِ رَبِّكُمْ وَٱشْكُرُوا۟ لَهُۥ ۚ بَلْدَةٌۭ طَيِّبَةٌۭ وَرَبٌّ غَفُورٌۭ ﴿١٥﴾
Sabeeni au avut un semn în ţinutul lor — două grădini, una de-a dreapta şi alta de-a stânga: “Mâncaţi din înzestrarea Domnului vostru şi mulţumiţi-I, căci iată o ţară bună şi un Domn iertător.”
فَأَعْرَضُوا۟ فَأَرْسَلْنَا عَلَيْهِمْ سَيْلَ ٱلْعَرِمِ وَبَدَّلْنَٰهُم بِجَنَّتَيْهِمْ جَنَّتَيْنِ ذَوَاتَىْ أُكُلٍ خَمْطٍۢ وَأَثْلٍۢ وَشَىْءٍۢ مِّن سِدْرٍۢ قَلِيلٍۢ ﴿١٦﴾
Ei au întors însă spatele, iar Noi am trimis asupra lor viitura de la Arim şi le-am preschimbat cele două grădini în grădini cu poame amare, cu tamariscă şi câţiva copaci de lotus.
ذَٰلِكَ جَزَيْنَٰهُم بِمَا كَفَرُوا۟ ۖ وَهَلْ نُجَٰزِىٓ إِلَّا ٱلْكَفُورَ ﴿١٧﴾
Astfel i-am răsplătit pentru tăgada lor. Oare nu astfel îl răsplătim pe necredincios?
وَجَعَلْنَا بَيْنَهُمْ وَبَيْنَ ٱلْقُرَى ٱلَّتِى بَٰرَكْنَا فِيهَا قُرًۭى ظَٰهِرَةًۭ وَقَدَّرْنَا فِيهَا ٱلسَّيْرَ ۖ سِيرُوا۟ فِيهَا لَيَالِىَ وَأَيَّامًا ءَامِنِينَ ﴿١٨﴾
Între sabeeni şi celelalte cetăţi pe care le-am binecuvântat am făcut alte cetăţi cât vezi cu ochii, şi am cumpănit umbletul prin ele: “Umblaţi prin ele, noapte şi zi, în tihnă.”
فَقَالُوا۟ رَبَّنَا بَٰعِدْ بَيْنَ أَسْفَارِنَا وَظَلَمُوٓا۟ أَنفُسَهُمْ فَجَعَلْنَٰهُمْ أَحَادِيثَ وَمَزَّقْنَٰهُمْ كُلَّ مُمَزَّقٍ ۚ إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَءَايَٰتٍۢ لِّكُلِّ صَبَّارٍۢ شَكُورٍۢ ﴿١٩﴾
Ei au spus: “Domnul nostru! Fă călătoriile noastre mai îndepărtate! Ei s-au nedreptăţit pe ei înşişi. I-am lăsat doar în poveşti, după ce i-am făcut fărâme. Întru aceasta sunt semne pentru cel răbdător şi mulţumitor.
وَلَقَدْ صَدَّقَ عَلَيْهِمْ إِبْلِيسُ ظَنَّهُۥ فَٱتَّبَعُوهُ إِلَّا فَرِيقًۭا مِّنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ ﴿٢٠﴾
Iblis le-a turnat ca adevărată închipuirea sa, iar ei l-au urmat, în afara unora dintre credincioşi.
وَمَا كَانَ لَهُۥ عَلَيْهِم مِّن سُلْطَٰنٍ إِلَّا لِنَعْلَمَ مَن يُؤْمِنُ بِٱلْءَاخِرَةِ مِمَّنْ هُوَ مِنْهَا فِى شَكٍّۢ ۗ وَرَبُّكَ عَلَىٰ كُلِّ شَىْءٍ حَفِيظٌۭ ﴿٢١﴾
El nu are împuternicire asupra lor decât ca Noi să-l cunoaştem pe cel care crede în Viaţa de Apoi şi pe cel care se îndoieşte. Domnul tău asupra tuturor este Păzitor.
قُلِ ٱدْعُوا۟ ٱلَّذِينَ زَعَمْتُم مِّن دُونِ ٱللَّهِ ۖ لَا يَمْلِكُونَ مِثْقَالَ ذَرَّةٍۢ فِى ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَلَا فِى ٱلْأَرْضِ وَمَا لَهُمْ فِيهِمَا مِن شِرْكٍۢ وَمَا لَهُۥ مِنْهُم مِّن ظَهِيرٍۢ ﴿٢٢﴾
Spune: “Chemaţi-i pe cei pe care îi luaţi drept dumnezei în afară de Dumnezeu! Ei nu au putere nici măcar cât un fir de praf, nici în ceruri şi nici pe pământ. Ei nu sunt, nici aici şi nici acolo, alăturaţi Creatorului. Dumnezeu nu află nici un ajutor la ei.”
وَلَا تَنفَعُ ٱلشَّفَٰعَةُ عِندَهُۥٓ إِلَّا لِمَنْ أَذِنَ لَهُۥ ۚ حَتَّىٰٓ إِذَا فُزِّعَ عَن قُلُوبِهِمْ قَالُوا۟ مَاذَا قَالَ رَبُّكُمْ ۖ قَالُوا۟ ٱلْحَقَّ ۖ وَهُوَ ٱلْعَلِىُّ ٱلْكَبِيرُ ﴿٢٣﴾
Mijlocirea nu-i va sluji decât celui ce El îi îngăduie. Atunci când groaza le va fi alungată din inimi, vor fi întrebaţi: “Ce a spus Domnul Vostru?” Ei vor răspunde: “Adevărul! El este Înaltul, Marele!”
۞ قُلْ مَن يَرْزُقُكُم مِّنَ ٱلسَّمَٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ ۖ قُلِ ٱللَّهُ ۖ وَإِنَّآ أَوْ إِيَّاكُمْ لَعَلَىٰ هُدًى أَوْ فِى ضَلَٰلٍۢ مُّبِينٍۢ ﴿٢٤﴾
Spune: “Cine vă înzestrează din ceruri şi de pe pământ?” Spune: “Dumnezeu!” Ori noi suntem, ori voi sunteţi, fie pe Calea cea Dreaptă, fie într-o rătăcire vădită.
قُل لَّا تُسْـَٔلُونَ عَمَّآ أَجْرَمْنَا وَلَا نُسْـَٔلُ عَمَّا تَعْمَلُونَ ﴿٢٥﴾
Spune: “Voi nu veţi fi întrebaţi de ceea ce noi am greşit, după cum nici noi nu vom fi întrebaţi de ceea ce voi aţi făptuit.”
قُلْ يَجْمَعُ بَيْنَنَا رَبُّنَا ثُمَّ يَفْتَحُ بَيْنَنَا بِٱلْحَقِّ وَهُوَ ٱلْفَتَّاحُ ٱلْعَلِيمُ ﴿٢٦﴾
Spune: “Domnul nostru ne va aduna pe toţi şi va judeca între noi întru Adevăr, căci El este Deschizătorul, Ştiutorul”
قُلْ أَرُونِىَ ٱلَّذِينَ أَلْحَقْتُم بِهِۦ شُرَكَآءَ ۖ كَلَّا ۚ بَلْ هُوَ ٱللَّهُ ٱلْعَزِيزُ ٱلْحَكِيمُ ﴿٢٧﴾
Spune: “Arătaţi-mi-i pe cei pe care I i-aţi alăturat Lui ca părtaşi! Nu!... El este Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.
وَمَآ أَرْسَلْنَٰكَ إِلَّا كَآفَّةًۭ لِّلنَّاسِ بَشِيرًۭا وَنَذِيرًۭا وَلَٰكِنَّ أَكْثَرَ ٱلنَّاسِ لَا يَعْلَمُونَ ﴿٢٨﴾
Noi te-am trimis tuturor oamenilor ca vestitor şi predicator, însă cei mai mulţi nu ştiu.
وَيَقُولُونَ مَتَىٰ هَٰذَا ٱلْوَعْدُ إِن كُنتُمْ صَٰدِقِينَ ﴿٢٩﴾
Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”
قُل لَّكُم مِّيعَادُ يَوْمٍۢ لَّا تَسْتَـْٔخِرُونَ عَنْهُ سَاعَةًۭ وَلَا تَسْتَقْدِمُونَ ﴿٣٠﴾
Spune: “Veţi avea o întâlnire într-o zi, de la care nu veţi putea întârzia, însă nici merge mai înainte.”
وَقَالَ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لَن نُّؤْمِنَ بِهَٰذَا ٱلْقُرْءَانِ وَلَا بِٱلَّذِى بَيْنَ يَدَيْهِ ۗ وَلَوْ تَرَىٰٓ إِذِ ٱلظَّٰلِمُونَ مَوْقُوفُونَ عِندَ رَبِّهِمْ يَرْجِعُ بَعْضُهُمْ إِلَىٰ بَعْضٍ ٱلْقَوْلَ يَقُولُ ٱلَّذِينَ ٱسْتُضْعِفُوا۟ لِلَّذِينَ ٱسْتَكْبَرُوا۟ لَوْلَآ أَنتُمْ لَكُنَّا مُؤْمِنِينَ ﴿٣١﴾
Cei care tăgăduiesc spun: “Niciodată nu vom crede în acest Coran şi nici în cele de dinaintea lui.” Dacă ai vedea! Când nedrepţii vor sta înaintea Domnului lor îşi vor întoarce unii altora vorba. Cei care au fost umiliţi vor spune celor îngâmfaţi: “Fără voi, am fi fost credincioşi.”
قَالَ ٱلَّذِينَ ٱسْتَكْبَرُوا۟ لِلَّذِينَ ٱسْتُضْعِفُوٓا۟ أَنَحْنُ صَدَدْنَٰكُمْ عَنِ ٱلْهُدَىٰ بَعْدَ إِذْ جَآءَكُم ۖ بَلْ كُنتُم مُّجْرِمِينَ ﴿٣٢﴾
Cei care s-au îngâmfat vor spune celor umiliţi: “Noi v-am oprit de la călăuzire după ce v-a fost arătată?” Ba nu!... Voi înşivă sunteţi nelegiuiţi!”
وَقَالَ ٱلَّذِينَ ٱسْتُضْعِفُوا۟ لِلَّذِينَ ٱسْتَكْبَرُوا۟ بَلْ مَكْرُ ٱلَّيْلِ وَٱلنَّهَارِ إِذْ تَأْمُرُونَنَآ أَن نَّكْفُرَ بِٱللَّهِ وَنَجْعَلَ لَهُۥٓ أَندَادًۭا ۚ وَأَسَرُّوا۟ ٱلنَّدَامَةَ لَمَّا رَأَوُا۟ ٱلْعَذَابَ وَجَعَلْنَا ٱلْأَغْلَٰلَ فِىٓ أَعْنَاقِ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ ۚ هَلْ يُجْزَوْنَ إِلَّا مَا كَانُوا۟ يَعْمَلُونَ ﴿٣٣﴾
Cei care au fost umiliţi, vor spune celor care au fost îngâmfaţi: “Aceasta este vicleşugul nopţilor şi al zilelor când ne porunceaţi să-L tăgăduim pe Dumnezeu şi să-I facem semeni.” Ei îşi vor tăinui remuşcarea când vor vedea osânda şi când le vom pune juguri pe grumazurile lor de tăgăduitori. Nu sunt răsplătiţi decât pentru ceea ce au făcut!
وَمَآ أَرْسَلْنَا فِى قَرْيَةٍۢ مِّن نَّذِيرٍ إِلَّا قَالَ مُتْرَفُوهَآ إِنَّا بِمَآ أُرْسِلْتُم بِهِۦ كَٰفِرُونَ ﴿٣٤﴾
Niciodată nu am trimis un predicator într-o cetate, fără ca îndestulaţii ei să spună: “Noi nu credem în aceea cu care ai fost trimis!”
وَقَالُوا۟ نَحْنُ أَكْثَرُ أَمْوَٰلًۭا وَأَوْلَٰدًۭا وَمَا نَحْنُ بِمُعَذَّبِينَ ﴿٣٥﴾
Şi să adauge: “Noi avem din belşug averi şi copii, aşa că nu vom fi osândiţi.”
قُلْ إِنَّ رَبِّى يَبْسُطُ ٱلرِّزْقَ لِمَن يَشَآءُ وَيَقْدِرُ وَلَٰكِنَّ أَكْثَرَ ٱلنَّاسِ لَا يَعْلَمُونَ ﴿٣٦﴾
Spune: “Domnul meu înzestrează cu prisosinţă şi cu măsură pe cine voieşte, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu.”
وَمَآ أَمْوَٰلُكُمْ وَلَآ أَوْلَٰدُكُم بِٱلَّتِى تُقَرِّبُكُمْ عِندَنَا زُلْفَىٰٓ إِلَّا مَنْ ءَامَنَ وَعَمِلَ صَٰلِحًۭا فَأُو۟لَٰٓئِكَ لَهُمْ جَزَآءُ ٱلضِّعْفِ بِمَا عَمِلُوا۟ وَهُمْ فِى ٱلْغُرُفَٰتِ ءَامِنُونَ ﴿٣٧﴾
Nici averile şi nici copiii voştri nu vă vor apropia de Noi, afară de cei care cred şi săvârşesc fapte bune şi care vor primi răsplată îndoită pentru ceea ce au făcut. Ei vor trăi în tihnă în Încăperile Raiului,
وَٱلَّذِينَ يَسْعَوْنَ فِىٓ ءَايَٰتِنَا مُعَٰجِزِينَ أُو۟لَٰٓئِكَ فِى ٱلْعَذَابِ مُحْضَرُونَ ﴿٣٨﴾
pe când cei care s-au trudit să slăbească semnele Noastre vor fi aduşi la osândă.
قُلْ إِنَّ رَبِّى يَبْسُطُ ٱلرِّزْقَ لِمَن يَشَآءُ مِنْ عِبَادِهِۦ وَيَقْدِرُ لَهُۥ ۚ وَمَآ أَنفَقْتُم مِّن شَىْءٍۢ فَهُوَ يُخْلِفُهُۥ ۖ وَهُوَ خَيْرُ ٱلرَّٰزِقِينَ ﴿٣٩﴾
Spune “Domnul meu înzestrează cu prisosinţă şi cu măsură pe cine voieşte dintre robii Săi. El vă va înapoia tot ceea ce voi daţi milostenie. El este prea-bunul Înzestrător.
وَيَوْمَ يَحْشُرُهُمْ جَمِيعًۭا ثُمَّ يَقُولُ لِلْمَلَٰٓئِكَةِ أَهَٰٓؤُلَآءِ إِيَّاكُمْ كَانُوا۟ يَعْبُدُونَ ﴿٤٠﴾
El va spune îngerilor în Ziua când îi va aduna pe toţi: “Vouă vi se închinau aceştia?”
قَالُوا۟ سُبْحَٰنَكَ أَنتَ وَلِيُّنَا مِن دُونِهِم ۖ بَلْ كَانُوا۟ يَعْبُدُونَ ٱلْجِنَّ ۖ أَكْثَرُهُم بِهِم مُّؤْمِنُونَ ﴿٤١﴾
Îngerii vor spune: “Mărire Ţie! Tu eşti Oblăduitorul nostru, şi nu ei!” Ba nu, cei mai mulţi dintre ei se închinau ginnilor în care credeau!
فَٱلْيَوْمَ لَا يَمْلِكُ بَعْضُكُمْ لِبَعْضٍۢ نَّفْعًۭا وَلَا ضَرًّۭا وَنَقُولُ لِلَّذِينَ ظَلَمُوا۟ ذُوقُوا۟ عَذَابَ ٱلنَّارِ ٱلَّتِى كُنتُم بِهَا تُكَذِّبُونَ ﴿٤٢﴾
În Ziua aceea nu veţi avea unii de la alţii nici câştig, nici pagubă, iar Noi vom spune celor care au fost nedrepţi: “Gustaţi osânda Focului pe care îl socoteaţi minciună!”
وَإِذَا تُتْلَىٰ عَلَيْهِمْ ءَايَٰتُنَا بَيِّنَٰتٍۢ قَالُوا۟ مَا هَٰذَآ إِلَّا رَجُلٌۭ يُرِيدُ أَن يَصُدَّكُمْ عَمَّا كَانَ يَعْبُدُ ءَابَآؤُكُمْ وَقَالُوا۟ مَا هَٰذَآ إِلَّآ إِفْكٌۭ مُّفْتَرًۭى ۚ وَقَالَ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لِلْحَقِّ لَمَّا جَآءَهُمْ إِنْ هَٰذَآ إِلَّا سِحْرٌۭ مُّبِينٌۭ ﴿٤٣﴾
Când versetele Noastre le erau recitate ca dovezi vădite, ei spuneau: “Acesta este doar un om ce vrea să ne îndepărteze de cei cărora părinţii noştri li se închinau.” Şi mai spuneau: “Aceasta este o minciună născocită.” Cei care tăgăduiesc spun, când Adevărul ajunge la ei: “Aceasta nu este decât o vrajă vădită!”
وَمَآ ءَاتَيْنَٰهُم مِّن كُتُبٍۢ يَدْرُسُونَهَا ۖ وَمَآ أَرْسَلْنَآ إِلَيْهِمْ قَبْلَكَ مِن نَّذِيرٍۢ ﴿٤٤﴾
Noi nu le-am mai dat cărţi din care să înveţe şi nici nu le-am mai trimis pe nimeni înaintea ta ca să le predice.
وَكَذَّبَ ٱلَّذِينَ مِن قَبْلِهِمْ وَمَا بَلَغُوا۟ مِعْشَارَ مَآ ءَاتَيْنَٰهُمْ فَكَذَّبُوا۟ رُسُلِى ۖ فَكَيْفَ كَانَ نَكِيرِ ﴿٤٥﴾
Cei dinaintea lor au hulit, însă aceştia n-au căpăt nici a zecea parte din ceea ce le-am dat strămoşilor lor care i-au hulit pe trimişii Mei. Cum a fost mustrarea Mea!
۞ قُلْ إِنَّمَآ أَعِظُكُم بِوَٰحِدَةٍ ۖ أَن تَقُومُوا۟ لِلَّهِ مَثْنَىٰ وَفُرَٰدَىٰ ثُمَّ تَتَفَكَّرُوا۟ ۚ مَا بِصَاحِبِكُم مِّن جِنَّةٍ ۚ إِنْ هُوَ إِلَّا نَذِيرٌۭ لَّكُم بَيْنَ يَدَىْ عَذَابٍۢ شَدِيدٍۢ ﴿٤٦﴾
Spune: “Eu una vă predic: Ridicaţi-vă înaintea lui Dumnezeu, câte unul ori câte doi, apoi chibzuiţi. Prietenul vostru nu are nici un ginn în el: el nu vă este decât un predicator înaintea unei osânde aprige”
قُلْ مَا سَأَلْتُكُم مِّنْ أَجْرٍۢ فَهُوَ لَكُمْ ۖ إِنْ أَجْرِىَ إِلَّا عَلَى ٱللَّهِ ۖ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَىْءٍۢ شَهِيدٌۭ ﴿٤٧﴾
Spune: “Eu nu vă cer nici o răsplată, aceasta va fi a voastră, căci răsplata mea va fi la Dumnezeu. El, asupra tuturor, este Veghetor.”
قُلْ إِنَّ رَبِّى يَقْذِفُ بِٱلْحَقِّ عَلَّٰمُ ٱلْغُيُوبِ ﴿٤٨﴾
Spune: “Domnul meu răspândeşte Adevărul. El este Cel ce cunoaşte Tainele.”
قُلْ جَآءَ ٱلْحَقُّ وَمَا يُبْدِئُ ٱلْبَٰطِلُ وَمَا يُعِيدُ ﴿٤٩﴾
Spune: “Adevărul a venit! Deşărtăciunea să nu mai înceapă, să nu se mai întoarcă!”
قُلْ إِن ضَلَلْتُ فَإِنَّمَآ أَضِلُّ عَلَىٰ نَفْسِى ۖ وَإِنِ ٱهْتَدَيْتُ فَبِمَا يُوحِىٓ إِلَىَّ رَبِّىٓ ۚ إِنَّهُۥ سَمِيعٌۭ قَرِيبٌۭ ﴿٥٠﴾
Spune: “Dacă rătăcesc, atunci rătăcesc asupra mea însumi. Dacă sunt bine călăuzit, aceasta este harul Domnului care mie mi-a fost dezvăluit. El este Auzitorul, Aproapele.”
وَلَوْ تَرَىٰٓ إِذْ فَزِعُوا۟ فَلَا فَوْتَ وَأُخِذُوا۟ مِن مَّكَانٍۢ قَرِيبٍۢ ﴿٥١﴾
Dacă ai vedea! Când se vor îngrozi, fără de scăpare, vor fi luaţi dintr-un loc apropiat
وَقَالُوٓا۟ ءَامَنَّا بِهِۦ وَأَنَّىٰ لَهُمُ ٱلتَّنَاوُشُ مِن مَّكَانٍۭ بَعِيدٍۢ ﴿٥٢﴾
şi vor spune: “Noi credem în El!” Cum să ajungă însă ei la credinţă dintr-un loc îndepărtat,
وَقَدْ كَفَرُوا۟ بِهِۦ مِن قَبْلُ ۖ وَيَقْذِفُونَ بِٱلْغَيْبِ مِن مَّكَانٍۭ بَعِيدٍۢ ﴿٥٣﴾
când odinioară tăgăduiau şi se lepădau de Taină?
وَحِيلَ بَيْنَهُمْ وَبَيْنَ مَا يَشْتَهُونَ كَمَا فُعِلَ بِأَشْيَاعِهِم مِّن قَبْلُ ۚ إِنَّهُمْ كَانُوا۟ فِى شَكٍّۢ مُّرِيبٍۭ ﴿٥٤﴾
O stavilă se va pune între ei şi ceea ce poftesc, precum altădată s-a făcut cu schismaticii lor care se aflau într-o îndoială adâncă.