English
Chinese
Spanish
Portuguese
Russian
Japanese
French
German
Italian
Hindi
Korean
Indonesian
Bengali
Albanian
Bosnian
Dutch
Malayalam
RomanianSetting
Surah The reality [Al-Haaqqa] in Romanian
ٱلْحَآقَّةُ ﴿١﴾
Cea care înconjoară!
مَا ٱلْحَآقَّةُ ﴿٢﴾
Ce este cea care înconjoară?
وَمَآ أَدْرَىٰكَ مَا ٱلْحَآقَّةُ ﴿٣﴾
Cum vei şti tu oare ce este cea care înconjoară?
كَذَّبَتْ ثَمُودُ وَعَادٌۢ بِٱلْقَارِعَةِ ﴿٤﴾
Tamudiţii şi adiţii au socotit-o pe cea care bate minciună!
فَأَمَّا ثَمُودُ فَأُهْلِكُوا۟ بِٱلطَّاغِيَةِ ﴿٥﴾
Tamudiţii pieriră în tunete şi fulgere.
وَأَمَّا عَادٌۭ فَأُهْلِكُوا۟ بِرِيحٍۢ صَرْصَرٍ عَاتِيَةٍۢ ﴿٦﴾
Adiţii pieriră în vântul şuierător, năpraznic,
سَخَّرَهَا عَلَيْهِمْ سَبْعَ لَيَالٍۢ وَثَمَٰنِيَةَ أَيَّامٍ حُسُومًۭا فَتَرَى ٱلْقَوْمَ فِيهَا صَرْعَىٰ كَأَنَّهُمْ أَعْجَازُ نَخْلٍ خَاوِيَةٍۢ ﴿٧﴾
pe care l-am dezlănţuit asupra lor şapte nopţi şi opt zile de prăpăd. Să fi văzut poporul acela trântit ca nişte găunoase buturugi de curmal!
فَهَلْ تَرَىٰ لَهُم مِّنۢ بَاقِيَةٍۢ ﴿٨﴾
Vezi, cumva, c-ar fi rămas ceva după ei?
وَجَآءَ فِرْعَوْنُ وَمَن قَبْلَهُۥ وَٱلْمُؤْتَفِكَٰتُ بِٱلْخَاطِئَةِ ﴿٩﴾
Faraon şi cei care au trăit înaintea lui, precum şi cetăţile cele de-a-ndoaselea, au adus păcatul.
فَعَصَوْا۟ رَسُولَ رَبِّهِمْ فَأَخَذَهُمْ أَخْذَةًۭ رَّابِيَةً ﴿١٠﴾
Ei nu au dat ascultare trimisului Domnului lor şi Dumnezeu i-a luat fără zăbavă.
إِنَّا لَمَّا طَغَا ٱلْمَآءُ حَمَلْنَٰكُمْ فِى ٱلْجَارِيَةِ ﴿١١﴾
Când apele s-au revărsat, v-am luat în arcă,
لِنَجْعَلَهَا لَكُمْ تَذْكِرَةًۭ وَتَعِيَهَآ أُذُنٌۭ وَٰعِيَةٌۭ ﴿١٢﴾
ca să vă facem vouă din aceasta o amintire pe care urechea păstrătoare să o păstreze.
فَإِذَا نُفِخَ فِى ٱلصُّورِ نَفْخَةٌۭ وَٰحِدَةٌۭ ﴿١٣﴾
Când se va suna din trâmbiţă o dată,
وَحُمِلَتِ ٱلْأَرْضُ وَٱلْجِبَالُ فَدُكَّتَا دَكَّةًۭ وَٰحِدَةًۭ ﴿١٤﴾
când pământul şi munţii vor fi căraţi şi fărâmiţaţi deodată,
فَيَوْمَئِذٍۢ وَقَعَتِ ٱلْوَاقِعَةُ ﴿١٥﴾
cea care cade neapărat în Ziua aceea va cădea,
وَٱنشَقَّتِ ٱلسَّمَآءُ فَهِىَ يَوْمَئِذٍۢ وَاهِيَةٌۭ ﴿١٦﴾
iar cerul se va crăpa şi se va despica în Ziua aceea.
وَٱلْمَلَكُ عَلَىٰٓ أَرْجَآئِهَا ۚ وَيَحْمِلُ عَرْشَ رَبِّكَ فَوْقَهُمْ يَوْمَئِذٍۢ ثَمَٰنِيَةٌۭ ﴿١٧﴾
Îngerii se vor ţine de marginile lui, iar opt dintre ei vor purta Tronul Domnului în Ziua aceea.
يَوْمَئِذٍۢ تُعْرَضُونَ لَا تَخْفَىٰ مِنكُمْ خَافِيَةٌۭ ﴿١٨﴾
În Ziua aceea veţi fi întorşi pe toate părţile şi nici o taină de-a voastră nu va rămâne ascunsă.
فَأَمَّا مَنْ أُوتِىَ كِتَٰبَهُۥ بِيَمِينِهِۦ فَيَقُولُ هَآؤُمُ ٱقْرَءُوا۟ كِتَٰبِيَهْ ﴿١٩﴾
Celui ce i se va da cartea sa în mâna dreaptă va spune: “Iată, citiţi cartea mea!
إِنِّى ظَنَنتُ أَنِّى مُلَٰقٍ حِسَابِيَهْ ﴿٢٠﴾
Îmi închipui că îmi voi găsi socoteala!”
فَهُوَ فِى عِيشَةٍۢ رَّاضِيَةٍۢ ﴿٢١﴾
El va avea un trai plăcut
فِى جَنَّةٍ عَالِيَةٍۢ ﴿٢٢﴾
într-o Grădină prea-înaltă,
قُطُوفُهَا دَانِيَةٌۭ ﴿٢٣﴾
cu roade de cules la îndemână.
كُلُوا۟ وَٱشْرَبُوا۟ هَنِيٓـًٔۢا بِمَآ أَسْلَفْتُمْ فِى ٱلْأَيَّامِ ٱلْخَالِيَةِ ﴿٢٤﴾
“Mâncaţi şi beţi în pace ca răsplată a ceea ce aţi săvârşit în zilele duse.”
وَأَمَّا مَنْ أُوتِىَ كِتَٰبَهُۥ بِشِمَالِهِۦ فَيَقُولُ يَٰلَيْتَنِى لَمْ أُوتَ كِتَٰبِيَهْ ﴿٢٥﴾
Celui ce i se va da cartea sa în mâna stângă va spune: “Vai mie! Ce bine ar fi fost de nu mi s-ar fi dat cartea
وَلَمْ أَدْرِ مَا حِسَابِيَهْ ﴿٢٦﴾
şi nu mi-aş fi ştiut socoteala!
يَٰلَيْتَهَا كَانَتِ ٱلْقَاضِيَةَ ﴿٢٧﴾
Vai! Ce bine era de-ar fi fost săvârşitoare (moartea)!
مَآ أَغْنَىٰ عَنِّى مَالِيَهْ ۜ ﴿٢٨﴾
Averea la nimic nu mi-a slujit
هَلَكَ عَنِّى سُلْطَٰنِيَهْ ﴿٢٩﴾
şi puterea mi-a pierit!”
خُذُوهُ فَغُلُّوهُ ﴿٣٠﴾
“Luaţi-l şi înjugaţi-l!
ثُمَّ ٱلْجَحِيمَ صَلُّوهُ ﴿٣١﴾
Aruncaţi-l în Iad!
ثُمَّ فِى سِلْسِلَةٍۢ ذَرْعُهَا سَبْعُونَ ذِرَاعًۭا فَٱسْلُكُوهُ ﴿٣٢﴾
Legaţi-l apoi cu un lanţ de şaptezeci de coţi.”
إِنَّهُۥ كَانَ لَا يُؤْمِنُ بِٱللَّهِ ٱلْعَظِيمِ ﴿٣٣﴾
El nu credea în Dumnezeu cel Mare
وَلَا يَحُضُّ عَلَىٰ طَعَامِ ٱلْمِسْكِينِ ﴿٣٤﴾
şi nu îndemna pe nimeni să ospăteze sărmanul.
فَلَيْسَ لَهُ ٱلْيَوْمَ هَٰهُنَا حَمِيمٌۭ ﴿٣٥﴾
Astăzi, nu mai are nici un prieten apropiat,
وَلَا طَعَامٌ إِلَّا مِنْ غِسْلِينٍۢ ﴿٣٦﴾
nici mâncare afară de ghislin
لَّا يَأْكُلُهُۥٓ إِلَّا ٱلْخَٰطِـُٔونَ ﴿٣٧﴾
pe care o mănâncă numai păcătoşii.
فَلَآ أُقْسِمُ بِمَا تُبْصِرُونَ ﴿٣٨﴾
Ba nu! Jur pe ceea ce vedeţi
وَمَا لَا تُبْصِرُونَ ﴿٣٩﴾
şi pe ceea ce nu vedeţi!
إِنَّهُۥ لَقَوْلُ رَسُولٍۢ كَرِيمٍۢ ﴿٤٠﴾
Acestea sunt spusele unui trimis cinstit,
وَمَا هُوَ بِقَوْلِ شَاعِرٍۢ ۚ قَلِيلًۭا مَّا تُؤْمِنُونَ ﴿٤١﴾
şi nu sunt spusele unui poet — atât de puţin credeţi!
وَلَا بِقَوْلِ كَاهِنٍۢ ۚ قَلِيلًۭا مَّا تَذَكَّرُونَ ﴿٤٢﴾
şi nici ale unui prezicător — atât de puţin cugetaţi!
تَنزِيلٌۭ مِّن رَّبِّ ٱلْعَٰلَمِينَ ﴿٤٣﴾
Ci este o Pogorâre de la Domnul lumilor!
وَلَوْ تَقَوَّلَ عَلَيْنَا بَعْضَ ٱلْأَقَاوِيلِ ﴿٤٤﴾
Dacă acesta ar fi făcut născociri asupra Noastră,
لَأَخَذْنَا مِنْهُ بِٱلْيَمِينِ ﴿٤٥﴾
l-am fi apucat cu mâna dreaptă,
ثُمَّ لَقَطَعْنَا مِنْهُ ٱلْوَتِينَ ﴿٤٦﴾
apoi i-am fi tăiat vena gâtului
فَمَا مِنكُم مِّنْ أَحَدٍ عَنْهُ حَٰجِزِينَ ﴿٤٧﴾
şi nici unul dintre voi nu ne-ar fi putut sta în cale!
وَإِنَّهُۥ لَتَذْكِرَةٌۭ لِّلْمُتَّقِينَ ﴿٤٨﴾
Aceasta este drept amintire celor temători,
وَإِنَّا لَنَعْلَمُ أَنَّ مِنكُم مُّكَذِّبِينَ ﴿٤٩﴾
însă Noi ştim că unii dintre voi o socotesc minciună!
وَإِنَّهُۥ لَحَسْرَةٌ عَلَى ٱلْكَٰفِرِينَ ﴿٥٠﴾
Ea este tânguire celor tăgăduitori!
وَإِنَّهُۥ لَحَقُّ ٱلْيَقِينِ ﴿٥١﴾
Acesta este Adevărul cel adevărat!
فَسَبِّحْ بِٱسْمِ رَبِّكَ ٱلْعَظِيمِ ﴿٥٢﴾
Preamăreşte Numele Domnului tău cel Mare!