English
Chinese
Spanish
Portuguese
Russian
Japanese
French
German
Italian
Hindi
Korean
Indonesian
Bengali
Albanian
Bosnian
Dutch
Malayalam
RomanianSetting
Surah The Ascending stairways [Al-Maarij] in Romanian
سَأَلَ سَآئِلٌۢ بِعَذَابٍۢ وَاقِعٍۢ ﴿١﴾
Unul a cerut o osândă ce va să cadă
لِّلْكَٰفِرِينَ لَيْسَ لَهُۥ دَافِعٌۭ ﴿٢﴾
asupra tăgăduitorilor şi nimeni să nu-i poată sta în cale,
مِّنَ ٱللَّهِ ذِى ٱلْمَعَارِجِ ﴿٣﴾
căci vine de la Dumnezeu, Stăpânul Treptelor
تَعْرُجُ ٱلْمَلَٰٓئِكَةُ وَٱلرُّوحُ إِلَيْهِ فِى يَوْمٍۢ كَانَ مِقْدَارُهُۥ خَمْسِينَ أَلْفَ سَنَةٍۢ ﴿٤﴾
pe care îngerii şi Duhul le urcă către El într-o zi cât cincizeci de mii de ani.
فَٱصْبِرْ صَبْرًۭا جَمِيلًا ﴿٥﴾
Rabdă-i cu cuviincioasă răbdare.
إِنَّهُمْ يَرَوْنَهُۥ بَعِيدًۭا ﴿٦﴾
Ei o văd departe,
وَنَرَىٰهُ قَرِيبًۭا ﴿٧﴾
însă Noi o vedem aproape.
يَوْمَ تَكُونُ ٱلسَّمَآءُ كَٱلْمُهْلِ ﴿٨﴾
Cerul, în Ziua aceea, va fi ca argintul topit,
وَتَكُونُ ٱلْجِبَالُ كَٱلْعِهْنِ ﴿٩﴾
iar munţii ca lâna scărmănată.
وَلَا يَسْـَٔلُ حَمِيمٌ حَمِيمًۭا ﴿١٠﴾
Nici un prieten nu va întreba de prietenul său apropiat,
يُبَصَّرُونَهُمْ ۚ يَوَدُّ ٱلْمُجْرِمُ لَوْ يَفْتَدِى مِنْ عَذَابِ يَوْمِئِذٍۭ بِبَنِيهِ ﴿١١﴾
chiar de le va fi dat să se vadă. Nelegiuitul ar dori în Ziua aceea să-şi ispăşească osânda prin fiii săi,
وَصَٰحِبَتِهِۦ وَأَخِيهِ ﴿١٢﴾
prin soţia sa, prin fratele său,
وَفَصِيلَتِهِ ٱلَّتِى تُـْٔوِيهِ ﴿١٣﴾
prin obştea sa care-l adăpostea
وَمَن فِى ٱلْأَرْضِ جَمِيعًۭا ثُمَّ يُنجِيهِ ﴿١٤﴾
şi prin toţi de pe pământ, numai ca el să scape.
كَلَّآ ۖ إِنَّهَا لَظَىٰ ﴿١٥﴾
Iată însă văpaia,
نَزَّاعَةًۭ لِّلشَّوَىٰ ﴿١٦﴾
jupuitoare de ţeste,
تَدْعُوا۟ مَنْ أَدْبَرَ وَتَوَلَّىٰ ﴿١٧﴾
chemându-i pe cei care au dat înapoi şi au întors spatele,
وَجَمَعَ فَأَوْعَىٰٓ ﴿١٨﴾
pe cei care au strâns şi au grămădit.
۞ إِنَّ ٱلْإِنسَٰنَ خُلِقَ هَلُوعًا ﴿١٩﴾
Omul a fost creat nestatornic:
إِذَا مَسَّهُ ٱلشَّرُّ جَزُوعًۭا ﴿٢٠﴾
când îl atinge răul, este neliniştit;
وَإِذَا مَسَّهُ ٱلْخَيْرُ مَنُوعًا ﴿٢١﴾
când îl atinge binele, este zgârcit
إِلَّا ٱلْمُصَلِّينَ ﴿٢٢﴾
afară de cei rugători,
ٱلَّذِينَ هُمْ عَلَىٰ صَلَاتِهِمْ دَآئِمُونَ ﴿٢٣﴾
de cei care în rugăciune sunt stăruitori
وَٱلَّذِينَ فِىٓ أَمْوَٰلِهِمْ حَقٌّۭ مَّعْلُومٌۭ ﴿٢٤﴾
şi de cei din ale căror averi au parte
لِّلسَّآئِلِ وَٱلْمَحْرُومِ ﴿٢٥﴾
creşetorul şi lipsitul,
وَٱلَّذِينَ يُصَدِّقُونَ بِيَوْمِ ٱلدِّينِ ﴿٢٦﴾
afară de cei care socot adevărată Ziua Judecăţii
وَٱلَّذِينَ هُم مِّنْ عَذَابِ رَبِّهِم مُّشْفِقُونَ ﴿٢٧﴾
şi se tem de osânda Domnului lor
إِنَّ عَذَابَ رَبِّهِمْ غَيْرُ مَأْمُونٍۢ ﴿٢٨﴾
— osânda Domnului lor este fără scăpare,
وَٱلَّذِينَ هُمْ لِفُرُوجِهِمْ حَٰفِظُونَ ﴿٢٩﴾
de cei care îşi păzesc cele ruşinoase
إِلَّا عَلَىٰٓ أَزْوَٰجِهِمْ أَوْ مَا مَلَكَتْ أَيْمَٰنُهُمْ فَإِنَّهُمْ غَيْرُ مَلُومِينَ ﴿٣٠﴾
şi intră numai la soţiile lor ori la roabele lor şi n-au de ce să fie dojeniţi,
فَمَنِ ٱبْتَغَىٰ وَرَآءَ ذَٰلِكَ فَأُو۟لَٰٓئِكَ هُمُ ٱلْعَادُونَ ﴿٣١﴾
pe când cei care poftesc dincolo de aceasta sunt călcători de lege,
وَٱلَّذِينَ هُمْ لِأَمَٰنَٰتِهِمْ وَعَهْدِهِمْ رَٰعُونَ ﴿٣٢﴾
afară de cei care păzesc cele încredinţate lor, precum şi legămintele lor;
وَٱلَّذِينَ هُم بِشَهَٰدَٰتِهِمْ قَآئِمُونَ ﴿٣٣﴾
de cei care sunt drepţi în mărturia lor,
وَٱلَّذِينَ هُمْ عَلَىٰ صَلَاتِهِمْ يُحَافِظُونَ ﴿٣٤﴾
de cei care se îngrijesc de rugăciunile lor.
أُو۟لَٰٓئِكَ فِى جَنَّٰتٍۢ مُّكْرَمُونَ ﴿٣٥﴾
Aceştia vor fi cei cinstiţi în Grădini!
فَمَالِ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ قِبَلَكَ مُهْطِعِينَ ﴿٣٦﴾
De ce tăgăduitorii se grăbesc către tine,
عَنِ ٱلْيَمِينِ وَعَنِ ٱلشِّمَالِ عِزِينَ ﴿٣٧﴾
venind în cete din dreapta şi din stânga?
أَيَطْمَعُ كُلُّ ٱمْرِئٍۢ مِّنْهُمْ أَن يُدْخَلَ جَنَّةَ نَعِيمٍۢ ﴿٣٨﴾
Fiece ins dintre ei ar dori să intre într-o Grădină a Plăcerii!
كَلَّآ ۖ إِنَّا خَلَقْنَٰهُم مِّمَّا يَعْلَمُونَ ﴿٣٩﴾
Ba nu! Noi i-am creat din ceea ce ştiu.
فَلَآ أُقْسِمُ بِرَبِّ ٱلْمَشَٰرِقِ وَٱلْمَغَٰرِبِ إِنَّا لَقَٰدِرُونَ ﴿٤٠﴾
Ba nu! Jur pe Domnul Răsăritului şi al Asfinţitului că Noi avem putinţa
عَلَىٰٓ أَن نُّبَدِّلَ خَيْرًۭا مِّنْهُمْ وَمَا نَحْنُ بِمَسْبُوقِينَ ﴿٤١﴾
să-i înlocuim oricând cu alţii mai buni decât ei şi nimeni nu Ne-o poate lua înainte.
فَذَرْهُمْ يَخُوضُوا۟ وَيَلْعَبُوا۟ حَتَّىٰ يُلَٰقُوا۟ يَوْمَهُمُ ٱلَّذِى يُوعَدُونَ ﴿٤٢﴾
Lasă-i să pălăvrăgească şi să se joace până când vor întâlni Ziua ce le-a fost făgăduită,
يَوْمَ يَخْرُجُونَ مِنَ ٱلْأَجْدَاثِ سِرَاعًۭا كَأَنَّهُمْ إِلَىٰ نُصُبٍۢ يُوفِضُونَ ﴿٤٣﴾
Ziua când vor ieşi din morminte în goană de parcă ar fugi spre pietrele înălţate,
خَٰشِعَةً أَبْصَٰرُهُمْ تَرْهَقُهُمْ ذِلَّةٌۭ ۚ ذَٰلِكَ ٱلْيَوْمُ ٱلَّذِى كَانُوا۟ يُوعَدُونَ ﴿٤٤﴾
cu ochii în pământ, prigoniţi de umilinţă. Aceasta este Ziua ce le-a fost făgăduită!